Capsunarii sau lohnarii? de Val VALCU
Am fi putut sa le spunem ziaristi, nu capsunari. Primii care au plecat, cu tot satul, la munca sunt oamenii din Certeze, care au vândut ziare la gurile metroului parizian. Nici pe santieristii din tara Sfânta nu i-a remarcat nimeni pâna n-au murit în atentate. Renumele capsunarilor e, probabil, justificat de impactul pe care l-a avut, în constiinta publica, chemarea lor în Spania. Oricine se asteapta sa plece specialistii IT în Silicon Valley, dar nu ne asteptam sa aduca bani o treaba pe care, în satele noastre, o fac nevoiasii, tocmiti cu o dubla de porumb si-o ciorba. Astazi, jumatate din lucratorii plecati în strainatate provin din mediul rural. În total, cei doua milioane de români trimit acasa 5,4 procente din PIB. Unii economisti se tem de amploarea pe care a luat-o fenomenul. Banii s-ar duce direct în consum, spun ei. Cum productia interna nu e competitiva, cresc importurile si inflatia. Astfel, doua-trei milioane de familii ar trai mai bine, dar restul ar suferi din cauza dobânzilor mari, a preturilor la apartamente si a erodarii puterii de cumparare. De tipat mai tipa si lohnarii, patronii care traiesc din lohn. Valuta adusa de capsunari întareste leul si, deci, slabeste exportul bazat pe forta de munca ieftina. Totusi, chiar daca temerile unora si plângerile altora ar fi justificate, nu capsunarii sunt problema. Dimpotriva, lor ar trebui sa le multumim fiindca, în loc sa ceara ajutor de la stat, au razbit singuri. În deceniul trecut, România nu a fost în stare sa ofere solutii pentru o întreaga generatie scoasa în somaj. În loc sa finanteze recalificarea, a subventionat fabricile neperformante, ceea ce a sleit economia, fara sa produca nimic. Privatizarea si investitiile straine au fost blocate de capuse, iar muncitorii s-au învatat sa primeasca, nu sa câstige. Capsunarii aduc acasa mai mult decât bani: ei învata sa lucreze în stil capitalist si au acces la civilizatia Occidentului. Românii lui Ceausescu veneau din Libia cu "Rapirea din serai". Capsunarii au alte modele: case renovate, canalizare, drumuri fara noroi si servicii publice fara spaga. Simplul fapt ca le ofera copiilor o ciocolata si ceva vitamine în plus, si tot este o investitie, în capitalul uman, care înseamna sanatate, educatie si civilizatie. În plus, chiar daca nu se recunoaste, 35 la suta din veniturile capsunarilor sunt investite totusi în banci sau alte plasamente. Daca, prin absurd, cei 2 milioane s-ar întoarce mâine în tara, somajul ar urca spre 40 la suta si nu exista niciun scenariu pentru asa o criza. Asta e adevarata problema: cei care au facut bani grei în România i-au investit în masini de lux sau în vile uriase, lasând retehnologizarea deoparte, ca tot erau românii mai ieftini ca robotii. Acum, lohnarii striga dupa ajutor. Ba, pardon: învatati de la capsunari si ajutati-va singuri, eventual lucrati o vreme în Occident, pe la firme mai mari! Capsunarii sunt cei care au înfruntat riscurile si au iesit cu bine din tranzitie. Nu ei trebuie sa creeze un mediu economic favorabil investitiilor straine. Nu e treaba lor sa lupte cu inflatia. Poate doar sa voteze, din când în când, asa cum au vazut ei ca se face pe afara.